Draga noastra regina, regina iernii, multe vreme a trecut de cand nu ti-am mai scris, stii, obisnuiam sa fim foarte apropiati, inca de cand eram mic mi-am petrecut o groaza de timp cu dumneata. Sa ma prezint in caz ca m-ai uitat, printul toamnei, incantat de ''revedere''. Iti mai aduci aminte acum de toate acele momente pline de zapada? Iti mai aduci aminte cand mi-am dorit ca acest anotimp sa aiba ceva special unde oamenii sa petreaca, ceva mirific.. unde cerul ''sa explodeze'', de bucurie, iar fulgii sa iasa din el pentru a linisti atmosfera? Iti mai aduci oare aminte cand tu cu fulgi de zapada topiti in ochi mi-ai soptit ,,cere si ti se va da, micule print'', iar de atunci.. ani si ani au trecut si sarbatorile s-au raspandit, ninsoarea a devenit ceva atat de obisnuit acestui anotimp, dorintele mi le-ai indeplinit. Astazi sunt cunoscute ca si Anul Nou, Craciunul si neaua, toate acele dorinte ale mele.. inocente si pure, mi le-ai indeplinit fara sa nu eziti nici macar o secunda.
Iti multumesc, draga noastra regina a iernii, as zice ca-ti trasmit calde imbratisari, dar as crede ca te-as putea jigni intr-un acest fel, asa ca-ti zic la revedere si-ti transmit tot frigul meu spre tine, spre mai bine..
