,,Moldova curgea lin in soarele auriu intr-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri"
Sigur autorul are peniţa înmuiată-n har, lâsând lectorului bucuria de-a se desfăta cu-al său cuvânt. Din căldura scrierii, lectorul poate cuprinde imaginea unui ţinut de veacuri- Moldova- cu-o apă cu acelaşi nume, mângâiate mereu de soarele ce-i bogăţie pentru glie. Aurul soarelui cuprinde tăcerea şi liniştea, singurătatea şi şoapta de viaţă şi de moarte a Moldovei, ţinut şi apă curgătoare.
