Era seara din Ajunul Crăciunului. Stăteam în sufragerie. Deodată am simțit un miros ciudat.
Nu era mirosul cozonacilor, al colaceilor sau al altei bunătăți făcură de mama, era ceva deosebit.
M-a ghidat după miros și ce sa vezi?! Am dat peste un om înalt, cu barba și parul albit de timp și cu ochii căprui...Era bunicul. Venise tocmai din Viena. Era o adevărată minune.
După ce și lăsat bagajul și s-a mai încălzit puțin, curios imediat l-a luat la intrebari:
-O bunicele, ce dor mi-a fost de tine. Sa nu mai pleci! spun eu cu lacrimi în ochi.
-O sa fiu nevoit sa plec iar, dar după sărbători, lasă ăsta acum. Spune-mi tu ce faci flacaule, cum merge cu școala?
-Foarte bine, nici nu ști ce frumos este.
Discuția a durat ore în șir. M-a bucurat nespus de mult de venirea bunicului meu. Nu îl mai văzusem de aproape 3 ani.
Totul era frumos, eu, părinții mei, sora mea și bunicul meu stăteam cu toții la masa gustând minunățiile făcute de mama mea. Era de vis parcă as fi vrut sa ne se mai termine aceasta masa. Un singur lucru îl stiu: Îl aștept pe Moș Crăciun!!!♡♡♡♡♡
Sper ca ti-am plăcut!
