tainică-armonie
fragedele ziori
dulcea-i răcoreală,
albastrul cer senin,
Umplând cu flori de nufăr cămeşa de la sân.
Comori de tinereţe, comori de fericiri,
de albe năluciri.
Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide.
Deodată, rotunzi şi albiori,
Apar la foc de soare
