Răspuns :
~titlu analitic, format din pronumele demonstrativ in cazul dativ "celei" legat de verbul predicativ "minte" prin pronumele relativ "care"
~titlul constituie o dedicatie: autorul o invoca pe iubita sa, inchinandu-i poezia
~,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!... "~eul liric constientizeaza ca este inselat, insa justifica acest fapt prin "e vechi pacatul". Mai mult, patima sa pentru ,,Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri" nu il incumeta sa se desparta de ea
~,,In cinstea ta (...)
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,"~,,cinste" impropriu zis; dupa cum am mentionat, autorul cunoaste cum este iubita sa si nu se chinuie sa-i pastreze inocenta/castitatea etc. (,,patat-am dantelea pernelor curate"); ,,curat" se refera la inocent, neprihanit; poti sa il pui in opozitie cu ,,insangerat"
~,,Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii, -alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată..."~eul poetic isi asteapta iubita in miez de noapte;(poetul se gandeste intens la fiinta draga, ea ii acapareaza mintea: ,,otrava binecuvantata")
~,,Deci vino,"~ invocatie retorica
~,,Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul"~acestea se intampla strict in mintea autorului (aici vorbesti despre timpul verbelor cum diferentiaza aceasta parte de restul care se intampla in realitate)
~antiteza(minciuna-adevar): caldul buzei~ se refera doar la planul fizicului, la nimic mai mult (mangaieri, atingeri specifice iubitilor);
~,,priviri"~ se refera la ce simti pe dinauntru (te gandesti: cliseic se spune ca ochii sunt oglinda sufletului); pt amanta este doar o relatie trecatoare, insa poetul tine mai mult si mai intens la ea
~dupa un moment in care ii pune din nou la intrebare fidelitatea (,,Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...") o asigura ca pe el nu il deranjeaza, dar pare ca vrea mai mult sa se convinga singur caci ei sigur nu i-ar pasa de asa ceva (,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...")
~vrea totusi sa fie amintit de fiinta draga, printre ceilalti multi care i-au tinut locul in trecut (,,Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui. ")
~,,Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel," ~nu mai vrea o viata banala, tanjeste dupa ceva incitant
~,,Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!" in final, eul liric ajunge la concluzia iubitei pe moment, nu are nevoie imediata de sentimente profunde (,,Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher, ")
~poti spune si de marci ale subiectivitatii (gasesti multe la persoana I) ~> opera este o destainuire (lirism confesiv)
Sper ca acesti indici, in mare, te vor ajuta la titlu.
~titlul constituie o dedicatie: autorul o invoca pe iubita sa, inchinandu-i poezia
~,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!... "~eul liric constientizeaza ca este inselat, insa justifica acest fapt prin "e vechi pacatul". Mai mult, patima sa pentru ,,Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri" nu il incumeta sa se desparta de ea
~,,In cinstea ta (...)
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,"~,,cinste" impropriu zis; dupa cum am mentionat, autorul cunoaste cum este iubita sa si nu se chinuie sa-i pastreze inocenta/castitatea etc. (,,patat-am dantelea pernelor curate"); ,,curat" se refera la inocent, neprihanit; poti sa il pui in opozitie cu ,,insangerat"
~,,Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii, -alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată..."~eul poetic isi asteapta iubita in miez de noapte;(poetul se gandeste intens la fiinta draga, ea ii acapareaza mintea: ,,otrava binecuvantata")
~,,Deci vino,"~ invocatie retorica
~,,Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul"~acestea se intampla strict in mintea autorului (aici vorbesti despre timpul verbelor cum diferentiaza aceasta parte de restul care se intampla in realitate)
~antiteza(minciuna-adevar): caldul buzei~ se refera doar la planul fizicului, la nimic mai mult (mangaieri, atingeri specifice iubitilor);
~,,priviri"~ se refera la ce simti pe dinauntru (te gandesti: cliseic se spune ca ochii sunt oglinda sufletului); pt amanta este doar o relatie trecatoare, insa poetul tine mai mult si mai intens la ea
~dupa un moment in care ii pune din nou la intrebare fidelitatea (,,Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...") o asigura ca pe el nu il deranjeaza, dar pare ca vrea mai mult sa se convinga singur caci ei sigur nu i-ar pasa de asa ceva (,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...")
~vrea totusi sa fie amintit de fiinta draga, printre ceilalti multi care i-au tinut locul in trecut (,,Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui. ")
~,,Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel," ~nu mai vrea o viata banala, tanjeste dupa ceva incitant
~,,Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!" in final, eul liric ajunge la concluzia iubitei pe moment, nu are nevoie imediata de sentimente profunde (,,Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher, ")
~poti spune si de marci ale subiectivitatii (gasesti multe la persoana I) ~> opera este o destainuire (lirism confesiv)
Sper ca acesti indici, in mare, te vor ajuta la titlu.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de ajutor. Pentru orice întrebare sau clarificare suplimentară, echipa noastră vă stă la dispoziție. Revenirea dumneavoastră ne onorează – nu uitați să ne salvați în lista de favorite!