Intotdeauna mi-au placut muntii, inaltimile, riscurile...totusi un peisaj al unui munte iti taie respiratia... simplul fapt cit admiri te umple de energie, ochiul se bucura, inima tresalta de bucurie.De fel multitudinea de nuante ale peisajului muntos ma face sa iubesc arta tot mai mult si sufletul meu se linisteste..Muntele se oglindeste in apa cea pura, cerul lumineaza necunoscutele carari dintre stinci, iar soarele se sfieste sa apara...norii sunt cei care preiau controlul frumusetii acesteia fara sfirsit.Un sunet dulce te minuneaza , sa fie oare linstetea? Nu e ea... Sa fie oare acele pasari care au privilegiul, harul ca sa zboare pe deasupra acestui rai? Ramin coplesita...Mintea mea lucreaza in nestiinta si mirare..e asa frumos...
