Noapte de iarnă
Miroase a odihnă şi-a noapte de iarnă. Stelele licăr a pace şi neam de luminiţe tremurânde lasă şoapte. Căldura casei invită la rând de carte ce somn, somn va lăsa ...
Ne-am aşeza şi la taifas, dar tăcerea i-odihnă aproape sacră ce lasă viaţă. Şi s-a umplut casa de dragoste şi de pace, iar mie mi-au coborât două lacrimi din frumosul ce-aduce a floare-de-colţ ...
Mâna alunecă şi cartea coboară, o alta sau nu, altele vin şi mângâie frunte de copil adormit. Mama sărută şi miau alintă, torcând. Blăniţa sa l-a mângâiat pe cel mic.
Casa e-n tihnă, iar noapte de iarnă e multă ... s-au coborât îngeri ce bucură pe cei mari, pe cei mici în odihnă bunuţă şi somn curat din stele venit..
