casa parinteasca pentru un om este cea mai speciala locuinta . In ea ,
omul si a petrecut cele mai frumoase amintiri ale copilariei impreuna cu
familia sa . Crescut de mic acolo , omul simte o atractie fata de ea si
este cel mai frumos lucru . fiecare casa are ajunsurile si neajunsurile
, dar atunci cand te afli in casa in care ai copilarit simti ca totul
este perfect .
Chiar si cand se v-a muta in alta locuinta , glasul bland si dulce al casei parintesti il v-a chema in "leaganul ei".
ea
nu se uita .... ea este pe de alta parte si cea mai sfanta amintire a
copilariei .. Amintirea primilor pasi , amintirea parintillor ,
amintirea a tot ce este mai curat si mai bun in sufletul nostru . Pasind
pragul casei si aruncandu ne in cele mai dragi ''brate'' din lume , la
pieptul celora care ne-au dat viata , toate golurile din suflet si
greutatile se duc .. se duc si mai ramane doar sentimentul acela
puternic de afectiune .
in sufletul nostru , acel ACASA ramane un
altar in fata caruia ingenunchiem cu ochii in lacrimi de fericire si de
durere , de dor si de iubire . Oriunde ne-am duce , acele amintiri
petrecute in casa copilariei noastre vor ramane in sufletul nostru ,
starnind emotii i bucurie .
toate acestea nu se pot uita .. Casa
parinteasca nu se uita , nu se vinde , nu se da imprumut .. Ea se
pastreaza mereu vie in sufletul nostru cu cele mai senine amintiri :
amintirile dulcei noastre copilarii .....
