Pace ...
Răsăritul liniştea zările nopţii tulburate de furtuna. Ochii cuprindeau razele şi o voce caldă îl aduse iaraşi pe punte:
--- Bună dimineaţa, domnule!
--- Da, bună să fie, stimate tovarăş!
--- După o noapte de coşmar s-a instaurat odihna ...
--- Era necesară! Era nevoie de pacea apelor şi-a cerului.
--- Domnule, cum aţi rezistat urgiei?!
--- Să vă spun că nu sunt întâia dată pe mare ... dar e întâia dată când văd şi trăiesc atâta supărare de văzduh peste ape şi oameni ...
--- Da, da!!! Eu auzeam mugind apa şi urlând cerul, dar acum liniştea e mângâiere peste noaptea de coşmar ...
Cei doi vorbeau liniştit, eliberându-şi întreaga zbatere după o noapte dezlânţuită între cer şi apă.