Mă uit pe geamul camerei mele si vad cum soarele domina totul in jur,imi vine strălucita idee sa ma întâlnesc cu prietenii mei in una din puținele mele zile libere.
-Mi-a fost aşa dor de tine!Spune unul dintre prietenii mei mai bucuros ca niciodata.
După o lung perioada de vorbit,plictiseala iese la iveală,nici unul nu mai având chef de depănat amintiri.Imi iau la revedere de la prietenii mei si ma îndrept spre casă.Imi iau o carte si ma duc in parc.Mă asez pe iarba moale sub un copac ce era acolo de când mă stiu.
Imi aduc aminte ca m-ai doar o oră pentru a ma pregăti.Urma concursul iar emotiile mele cresteau pe minut ce trecea.Imi din din nou prietenii,avem nevoie de susținători.
Ma pregătesc pentru concurs si fac ultimele retuşuri bicicletei mele.Eram mai pregătit ca niciodata.Avem prietenii care imi țineau pumnii,părinții care ma incurajau,bicicleta care mergea perfect.Eram la un pas de victorie.
Mă urc pe bicicletă si astept startul.Acum era detaşat complet de emoții.
Eram constient ca eram la ultimii metri ai traseului si eram in frunte.
Imediatdupă concurs am participat la decernarea premiilor.
Mama mă felicita pentru obținerea victoriei si mă invită pe mine si prietenii mei la o cofetărie pentru a sărbători.
Mâncăm câte o prăjitură iar apoi ne luăm la revedere inca o data.
După un bine meritat duş,ador ca un belelus,intrând în lumea toporaşilor si a ghioceilor.
