Soseste amurgul...
Lasarea serii ma impresoara si starneste in mine dorinta de a admira apusul. Soarele inca mai are puterea de a lumina marginile satului si peisajul ia forma unui tablou magic, o simfonie in mii de culori pictata de un artist impresionist : toamna.
Inca de cand eram mic, toamna a insemnat pentru o a doua primavara si pentru mine, fiecare frunza era o floare ce dadea culoarea si splendoarea specifica acestui anotimp.
Poetii cei mai de seama au gasit inspiratie in acest peisaj si eu, stand si privind cu palmile streasina orizontul, pot observa destul de bine maretia tuturor lucrurilor care poetii au incercat sa le zugraveasca in scrierile lor si mi se pare ca nu au scris suficient despre aceasta insa ma consolez la gandul ca asemenea frumuseti nu se pot descrie in cuvinte.
