a fost o data ca-n povesti o prea frumoasa babă si nu avea ea nici copii si nici nepoți...într-o zi pe ulița trecu o fata orfani si nevoiasa.baba de la gard striga:
-frumoasa vino aici,cum te chiamă!?
-Cristina!mamaie...
-frumos nume vino aici la o strachina (farfurie) de mâncare...Hai ca esti hamesită!!!
-Multumesc!
Şi baba îi puse fetei sa mănînce si o întreba ce cauta prin locurile astea.
-Apoi ,.mama ma lăsat in pădure sa culeg toporaşi dar a plecat... -- -Nui nimic păpușă eu sunt Baba Iona si daca esti de acord te las sa trăiesti la mine ca tare mii greu si singur...
-De sigur mamaie!
-Hai,dute si te culca ca mîine e o zi grea...!
-Noapte buna...
A doua zi baba o puse pe fata sa se suie in pod si sa măture sa alunge gândacii,sa dea jos trei cutii cu stofa si panza...Fata îndeplini treaba...Baba-i mulțumi cu o farfurie de mâncare si un somn pana la 8:00 iar apoi o alta încercare dar mai grea...Fata se scula nimeni nu-i acasa dar baba era ascunsă în dulap.Ea credea ca fata o va amăgi si ca nu va face nimic.Însă fata făcu curat mâncare si apoi văzu ca televizorul babei era stricat .Ea afla ca pe ulicioară era un mister tînăr.Cristina îl chema.Cum l-a vazut ea se îndrăgostise si el la fel.Baba văzu tot.Mai tarziu baba a esti ea multumit fetei si ia zis.Băiatul acela este bun dar mama lui nu si nu te va lasa împreună .Dar,pentru asta trebuie sa îi arăți mamei sale ca esti o fata bună...Fata-i făcu curat femeii o ajuta la alte treburi casnice si...Elena ca asa o chema îi zice :
-Esti fata bună dar de 3 zile Ştefan nu este acasă
-Cum?
-a dispărut!!
...Fata a început sa-l caute peste tot...El nicăieri pana ajunse la palatul zmeului de supt soare...
acolo era tinut feciorul...dar fata a luptat cu zmeu si si-a recuperat perechea.
De atunci au trăit pana la adînci bătrîneți
DACA VAZ PLACUT NU UITATI SA VA ABONATI.
