Constantin I cel Mare ( cca. 274—337 )
- imparat roman ( 306—337 ) , sub domnia caruia crestinismul a devenit religie acceptata in cadrul I.R , iar acest fapt s-a petrecut in anul 313 prin Edictul din Milan ;
- la moartea lui Constantius Chlorus I in 306 , la Eboracum , in Britannia , armata de la York — la vremea aceea armata cea mai puternica a Romei – l-a proclamat imparat pe fiul acestuia , Constantin , dar au existat si alti pretendenti puternici la acest titlu ; in dezordinea ce a urmat mai multi dintre ei au concurat pentru ocuparea acestei functii ;
- de - abia dupa ce Constantin l-a infrant pe Maxentius in batalia decisiva de la Podul Milvius , de la nord de Roma ( 312 ) , toate provinciile occidentale ale imperiului s-au reunit sub autoritatea sa ;
- imparatul Constantin I cel Mare a intemeiat pe locul vechii colonii grecesti Bizant un oras care sa rivalizeze cu Roma — Constantinopolul .
