Etiopia-ţară ortodoxă
Primăvară frumoasă. Clipe de aducere-aminte ... Etiopia, pâmânt ars de soare şi de speranţă. Pas cald urcă şi coboară. Destinaţie: Addis-Abeba.
Inima ticăie, ochii cuprind o altă lume ... o lume uitată ce vrea a se reclădi. Prin fiecare părticică descopăr alte inimi şi alte speranţe. Mâine negre în ticăituri curate ... şi ...
Reclădesc alături de ei munca şi joaca, joaca şi munca.
Casele lor sunt aproape imposibile, iar noul meu acoperiş posibil a gâzdui. Deschid fermoare şi rânduiesc lucruri, obiecte ... un colţişor răsărit spre răsărit primeşte o icoană.
Cad stele, se nasc zori şi alături de suflete vesele zidim, zidim în vrednicie.
Chipuri obosite, spre apus, căldură istovitoare şi dinaintea-mi trece jucăuş un şoricel. Ţip şi sunt uimită: că e tot negru!
Se nasc prietenii şi timpul trece ... trece ... alte fermoare-nchise şi drum spre casă. Ne-mbrăţişăm şi-o mână caldă-mi întinde piele neagră curat pictată: e chip de rugăciune ... O lacrimă izvor e negrului pământ lăsată şi-o-mbrăţişare.
O înaripată de metal mă duce dinspre Addis-Abeba iar spre casă.
Şi sunt acum în primăvară!
