La bunici
In fiecare vacanta de vara merg la bunici la tara. Bunici locuesc într.un sat de munte. Anul trecut pot sa spun ca a fost o vacanta cu totul speciala si cu multe bucurii.
Aici casele sunt rasfieste, una într.o parte, alta mai departe. Ca sa vorbesti cu vecinul ai de ales, ori strigi de răsuna muntii, ori te deplasezi la el. Bunicul un om cu un caracter puternic, viteaz, fara frica m.a rugat dacă vreau să merg cu el in pădure. Aici avea o căsuța. Am plecat cu el si după ce am ajuns, am desfăcut bagajul si am mers să culegem ciuperci. Cu noi l.am luat si pe Azorel, un caine de vânătoare. Cât timp am cules ciuperci, Azorel starea pe lângă noi, dar la un moment dat, a fugit de langa noi latrand. Am fugit si noi după el. Ce sa vezi? Într.un tufis, un pui de capriară mic fara mama lui. L.am scos din tufis si am asteptat poate se intoarce mama. Nu s.a mai intors. L.am luat la cabana, si dimineata am împachetat, am luat ciupercile si am coborât in sat. Acasa ne astepta bunica, îsi face griji pentru noi. Am inceput sa am grijă de cel mic, i.am dat lapte cu biberonul, si l.am pus într.un grajd pe paie. Aici era cald si bine. In fiecare zi: dimineata, prânz si seara veneam si hranem puiu. Eram foarte fericita. Cand s.a facut mai mare, si se hrănea singur, i.am dat drumul in pădure. Acea vacanta nu o voi uita niciodata.
