Stele-nmuiate-n vis
Noaptea se coboară alene peste aşezarea toată. Paşii mei se odinesc însă departe ... sunt necăjit: mi-e dor! Şi susurul apei clipiceşte poveste: ,, a fost odată ca niciodată un copil fericit ce-a umplut casa toată de zâmbete şi senin. A fost odată ... "
Inima simte cuvântul şi sunetul apei ce duce povestea. Şi lacrimi curg, iar vântul călduţ le şterge ... e noapte de vară, e noapte curată, cu stele, cu lună şi dor, dor mult.
Arborii par a-ncongiura a mângâire şi iarba m-alină, şi luna-mi vorbeşte, vor-beşte şi-adorm plângând.
Din înalt coboară o stea călătoare cu-o altă poveste ... şi-o mână caldă mă-nalţă, spunându-mi cu-alin: ,, hai, copile, acasă!"
