Busola
sau compasul
(italiană
: com-pasus
) este un instrument
de navigație
utilizat pentru determinarea direcției relativ la polii magnetici ai Pământului
. Cadranul busolei prezintă Polul Nord
și Polul Sud magnetic, precum și direcțiile intermediare.
Egiptenii au descoperit pentru prima dată busola.[necesită citare] Busola sau acul magnetic a fost deja cunoscut în timpul împăraților din China. Pe atunci busola consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de ață pentru a se putea roti liber. Mai târziu apar formele de busole mai specializate. În Perioada Marilor descoperiri geografice portughezii au perfecționat busola.
Alexander Neckam un savant englez menționează busola pentru prima oară prin secolul XII în Europa, fiind adusă în anul 1190 de arabi. Forma busolei de azi este menționată prin secolul al XIII-lea probabil de un navigator italian din Amalfi, unde în port se găsește statuia lui Flavio Gioia, declarat „descoperitor al busolei”.
