Era un om pe nume Lazăr care era foarte sărac,dar cu credință şi evlavios,care mânca şi
până şi firmiturile ce rămâneau de la masa bogatului.Bogatul era un om foarte zgârcit şi nu dorea să îl ajute deloc pe Lazăr.Cei doi mor,bineînţeles,Lazăr ajungând în rai,iar bogatul în iad.În iad sunt chinuri groaznice aşa că bogatul îl roagă pe Sfântul Petru să îl trimită pe Lazăr până la dânsul să îi de apă.Sfântul Petru îi aminteşte omului bogat de ceea ca a făcut în viața lui,iar bogatul înțelege şi încearcă să îi mântuiască măcar pe frații săi,deoarece pentru el însuşi era prea târziu
