Eu am mai crescut, un pic, așa că pot acum să scriu Doamna Învățătoare
cu litere mari, foarte mari, cât bucuria mea de mare, că acum sunt și eu
mare, pentru că Doamna Învățătoare m-a învățat și să scriu și să citesc,
după ce bunica mea, care acum e la băile de la periferia Paradisului, mă
cicălise suficient de mult pentru a recita tabla înmulțirii, la micul dejun, peste
felia mea de pâine prăjită, cu struguri pe ea și cu picături de spanac.
Așadar, Doamna mea cea mai importantă, vă rog acum, că altă dată n-am reușit
să îndrăznesc, să mă iertați pentru clipele fantastice, pe care eu,
Împăratul Norilor, le desenam, fluent, peste afluenții Dunării și ai altor fluvii,
mai mici.
Cred că o să vă iubesc toată viața mea, ceea ce nu e puțin lucru !
Galluțu Lixandru Aleodor
