In copilaria mea, am pertecut multe zile la tara, i-mi placea la bunici, creul era mereu albastru ca ochii mamei mele iar apa rece si limpede ne racorea in zilele calduroase. Satul avea ceva al lui, ceva frumos ce ma inveselea mereu cand il priveam, erau o multime de case frumoase, de copaci roditori, de sunete animaliere si de copii veseli. Seara cerul era plin de stele translucide si orbitoare pentru ochii mei mici si usor impresionabili aveam impresia ca imensa luna ochioasa ma privea constant, dar imi placea, ma proteja cumva iar vantul biciuia crengile copacilor iar pe mine ma mangaia usor in serile de vara.
