Astazi, in timp ce ma plimbam prin parc, am observat ca soarele apune.
M am asezat pe o banca si priveam apusul. In jurul lui se contura un peisaj mirific. Mica padure care era pozitionata cumva in fata soarelui, era patrunsa de puternice raze, ce dadeau impresia de un desen bine realizat de un pictor talentat. Oamenii ce treceau prin fata mea, intrau si ei acest tablou. Totul parea inferior bilei de foc ce facea cerul sa para ca e in flacari. Norii erau strapunsi si ei de raze din ce in ce mai infirme.
Peisajul creat de apus ma fascina. Toti pareau a fi doar niste trecatori ai timpului neinsemnati in fata soarelui care facea legea in acel moment.
Am decis din acel moment sa prind de fiecare data apusul, fiind unul dintre cele mai frumoase lucruri.
Sper sa iti fie de folos. Scuza eventualele greseli. :))
