Chip ...
Zi de vară caldă cu joaca soarelui printre chipuri ... chipuri vesele, chipuri triste, chipuri senine, chipuri fără nume ...
Şi soarele scaldă un chip lăsat unei pânze într-un timp ce revine azi.
Culorile triste marchează un chip palid, palid, ce priveşte cu atâta credinţă o piersică caldă ce a primit-o ...
Era o zi de august şi el, Radu, era la joacă cu al său prieten drag, Emanuel. Poftea o piersică din copacul prea înalt. Dar la ce-i bun un prieten? ...
Ehei şi Emanuel, chip de soare, i-a înţeles privirea şi iute i-a dăruit-o. Radu s-a luminat şi cu mare poftă a muşcat din dânsa ... barba-i era scăldată-n culoare.
Azi, e tot zi de vară şi, azi, a primit iarăşi o piersică mare şi caldă, doar Emanuel, Emi, chip de soare, e departe, departe spre soare răsare ...
Mână de pictor i-a văzut chipul şi ... penelul în tristeţea sa a înmuiat.
Maro, griuri ... şi-o piersică scăldată-n caldă culoare ce-l apropie azi de chip, chip de soare, plecat!