Seara în Deltă
Și o ușoară adiere prinde să se rotească statornic printre ierburi înalte,
peste pâlcuri răzlețe de arbuști, vestind popoarelor de păsări
apropierea serii. Soarele-și face loc, printre ciorchini de nori mărunței,
șoptindu-le, cu fiecare lină lunecare, un strop de descântec duios,
abia murmurat .
Oamenii privesc cerul, străpuns, ici colo, de picături, petale și șuvițe
roșcate- gri, căzute din pensula unui pictor nevăzut.
De departe, se aud strigătele ascuțite ale unor păsări, îngrijorate să-și
aducă puii acasă, în culcușul lor primitor și sigur, pentru că după seară
va veni noaptea, misterioasa crăiasă a miilor de vise fericite.
Noapte bună, Delta mea !