Pe munte
Soarele dezmierda pamantul reavan.Era o zi minunata de primavara, numai buna de mers la bunici, la munte.
Ajunsa, observasem ca si verisoara mea acolo. Vesela, m-am apropiat zicandu-i:
-Vrei sa mergem sa culegem flori?
-Buna, Maria ( sau cum te cheama pe tine)! Da, chiar as vrea.
I-a dat bunicii un sarut si, cu cate un cos in mana, am urmat o carare pana ce am ajuns intr-o poiana. I-am aratat cu degetul o tufa cu niste flori mici si albastre.
Timpul trecu, iar soarele deja incepu sa picteze bolta in culori pale. Am intins o patura si ne-am asezat pe spate, uitandu-ne la cer.
-Nu ti-e frig? ma intreaba ea sfioasa.
-Nu, tie iti e? Ma cam dor picioarele c-am mers destul de mult.
-Se insereaza, ar trebui sa plecam.
Ne ridicaseram si am plecat inapoi spre casa bunici. Cine stie ce aveam sa gasim acolo?
