Stanca
trebuie sa fi cazut undeva la 2 metri de locul in care ma aflam pentru ca
bucatele din ea m-au lovit aproape peste tot, cel mai rau la genunchi. Incerc sa imi stapanesc frica, asa ca incerc
sa imi amintesc cum am ajuns aici, memoria e in ceata, care este ultimul lucru
pe care mi-l amintesc? Unde eram? Corect! Eram in cafeneaua de pe strada Frunzei
si ascultam conversatia reporterului cu barmanul despre disparitiile
misterioase ce se intampla in acea zona in fiecare an in luna septembrie. Apoi,
dupa ce reporterul a plecat, am achitat nota si am plecat si eu, indreptandu-ma
spre masina, simtindu-ma brusc adormit si ametit. Oare cineva mi-a pus ceva in
bautura??! Poate acele disparitii au legatura cu acea cafenea, poate toate
aceste oase sunt defapt oamenii disparuti de-a lungul timpului! Asta nu e bine,
asta inseamna ca si eu voi devenii un morman de oase, nu, unde e telefonul ala?
Ma intorc de unde am plecat si gasesc telefonul dar surpriza, fara semnal. Ma
uit in stanga si in dreapta, nu pare nicio iesire din acel loc, nu stiu pe unde
am fost tarat aici, insa nu gasesc nicio cale de acces. In locul unde a cazut
stanca se vede lumina, este o crapatura, prea mica insa sa pot iesi pe acolo,
si oricum cu genunchiul lovit nu as fi reusit sa ma catar pana acolo. Ce e de
facut??! Stiu! O sa scriu un mesaj catre Matei, o sa ii spun ca ultima oara am
fost la cafeneaua de pe Frunzei in zona disparitiilor si ca cineva mi-a pus
ceva in cafea si acum sunt intr-o pestera, apoi o sa arunc telefonul prin
crapatura sperand ca afara este semnal, astfel mesajul o sa se retrimita
automat catre destinatar odata ce semnalul la telefon e recapatat. Zis si
facut! Acum nu imi mai ramane decat sa astept…
Sper sa te ajute!
