Am pornit cu prietenii mei intr-o expeditie pe munte. Cand am ajuns, ne-a intampinat un aer asa de curat... cum rar mai gasesti. Aveai impresia ca esti intr-o padure, unde copacii isi fac bine treaba de a purifica aerul. Iar despre priveliste, am ramas muti, este prea putin spus. Se vedeau norii albi ca spuma laptelui care parca se uneau cu pamantul.
Deodata am auzit un sunet. Era un sunet foarte ciudat. Se auzea din ce in ce mai tare. Cand ne-am intors, ce sa vezi...? Era o capra de munte. Un animal extraordinar in carne si oase. Avea niste coarne superbe, si niste copite ascutite. Scotea un sunt destul de asemanator cu cel scos de caprele domestice. I-am facut multe, multe poze. Spre surprinderea noastra, animalul era chiar foarte bland. S-a lasat chiar si mangaiat, spre bucuria si admiratia noastra.
Imi pare foarte rau ca exista unii oameni, care au si un nume care li se potriveste, braconieri, care omoara in exces aceste animale. Sper ca sa isi invete lectia, si sa nu le mai omoara.
Mi-a placut mult aceasta expeditie.
