O zi ca adult - în locul părinților mei
Razele soarelui mă trezesc, mângâindu-mi fața palidă. Mă ridic din pat, obosit, plin de griji. Cobor și intru în camera fiului meu. Părul său auriu, ca un lan de grâu în lumina soarelui, i se apleca peste ochii săi albaștri ca marea. Îl trezesc, amintindu-i de testul său de la școală, iar apoi mă duc în bucătărie. Iau micul de jun, iar apoi, grăbit, îmi conduc copilul lu mașină. După ce urcăm amândoi, îl duc la școală. Pe drum a început să-mi vorbească, să-mi povestească despre aventurile sale de la școală. Tare dor mi-e acum de școală, de colegi și de profesori. Fiul meu coboară și intră în școală, trezindu-mi amintiri frumoase din vremea în care eram ca el. Mă duc la locul de muncă, mă întâlnesc cu colegii mei și încep să muncesc din greu. Mă dedic din tot sufletul slujbei mele pentru a-mi putea întreține familia. După câteva ore lungi, îmi iau fiul de la școală. Îmi povestește peripețiile lui și apoi mergem în parc, să ne jucăm și să scăpăm ambii de grijile noastre, și pentru a-mi aminti de copilăria mea dulce..
