Interesul pentru consemnarea evenimetelor istorice s-a manifestat la Roma doar spre sfarsitul veacului al III-lea i.Chr. El rezulta din constientizarea faptului ca Roma era pe punctul de a deveni o parte a lumii civilizate, fiind inconjurata de state cu o lunga si glorioasa istorie. O asemenea genealogie reprezenta pentru Roma o necesitate vitala. Acum Quintus Fabius Pictor, reprezentant al aristocratiei romane, scrie, in greceste, o istorie a Romei; Cn. Naevius, un poet din Campania, a compus in latineste un poem epic despre primul razboi punic, poem care cuprindea si informatii privitoare la istoria straveche a Romei. De atunci exista o bogata traditie istorica romana, care denota caracterul intentionat apologetic al scrierilor, precum si amprenta punctului de vedere al aristocratiei asupra continutului.
In paralel, exista si o traditie a istoricilor greci, care au observat Roma din afara, traditie mult mai complexa. O data cu razboiul Romei impotriva regelui Pirus al Epirului, lumea greaca a inceput sa ia in seama importanta Romei. Primul istoric grec al Romei a fost Timaios, care exilat la Atena de regele Agatocles al Siracuzei, scrie o istorie a Siracuzei si o istorie a lui Pirus. El consemneaza istoria timpurie a Romei, alaturi de care prezinta date despre religia romana, unele obiceiuri romane, sistemul monetar, clasele censitare.
