reporterul esti tu
Reporter: Toata lumea stie cine sunteti si ce ati creat dvs. Pe langa harul si talentul pe care l-ati avut, ati mai uzat si de alte surse de inspiratie?
Mihai Eminescu: Cartii vechi, roase de molii, cu peretii afumati,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere batrane,
Strimbe ca gandirea oarba unor secole straine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundati.
R: Ce credeti ca simt si vad acei ce va citesc si va si inteleg eventual poezia?
M.E.: Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.
R: Despre poezia care se face astazi ce parere aveti?
M.E.: Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste
R: Sa inteleg ca nu aveti o parere prea buna. Dar cum va vedeti pe dvs., acest luceafar al poeziei romanesti?
M.E.: Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limba,
Ce cu-a turmelor pasune, a ei patrie s-o schimba.
R: Ca tot veni vorba, cum descrieti dvs. un poet autentic?
M.E.: Să torni la rime rele,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri
Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân la pământ;
Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.
R: Cum va petreceti timpul liber, atunci cand nu scrieti?
M.E.: Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
R: Dar cu doamna Micle ati incetat sa va mai intalniti?
M.E.: O, cat eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
R: In legatura cu relgia, imi puteti dezvalui o opinie personala asupra acesteia?
M.E.: Religia - o frazã de dînsii inventatã
Ca cu a ei putere sã vã aplece-n jug,
Cãci ar lipsi din inimi speranta de rãsplatã,
Dupa ce-amar muncirãti mizeri viata toatã,
Ati mai purta osânda ca vita de la plug?
R: Interesanta replica. Tinerilor din ziua de azi ce mesaj le transmiteti?
M.E.: Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste,
Cã-n urmã-ti rãmân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste:
"Cã vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi".
R: Asadar, am ajuns si la final. Va multumesc pentru timpul acordat.
M.E.: De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai cu bine!
Ma voi feri în calea mea
De tine
