Vaj! Vaj! Vantul suiera printre frunzele ingalbenite (personificare si epitet). Iarna e aproape! Parca sopteste vantul. Frunzele inca mai stau pe crengile copacilor, imbracate ca niste printese de seama(comparatie), in culori calde si primitoare. Dar le vine si lor vremea cand vor cadea si vor acoperi pamantul, ca un covor, ca un covor (repetitie) protector (epitet). O veverita salta dintr-un copac in altul. De voiosie? Intreaba un copacel mai mic ce avea sa vada prima data zapada. Nu.. Este grabita! Isi strange merinde ptr iarna! Ii raspunde stejarul batran ce a vazut atatea ierni trecandu-i pe sub ochi. Vaj! Vaj! Adapostiti-va! Vine o furtuna! Anunta vantul. Un nor negru acopera padurea si incepe apoi... sa planga... De ce plange? De ce? Nevinovatul copacel intreaba. El vede toate schimbarile anotimpului toamna si se intristreaza cand vede ce ger vine peste noi! Ii raspunde stejarul...
