Era primavara, iar clasa mea s-a gândit să planifice o excursie la Castelul Peleș. După o oră petrecută în autocar,am facut o mica oprire intr-o poienita împînzită cu o multitudine de flori. Am pus pe jos o pătură de picnic și scoțând din genți mancare, băuturi și jocuri. Era o veselie continuă, procesoarele stăteau pe pătură, vorbind si râzând, unii elevi dansau sau cântau, iar alții se jucau cu mingea. Cand era bucuria mai mare, un caine a apărut în peisaj, indreptandu-se spre pătură cu mâncare. Am încercat să îl speriem, însă în zadar, acesta a apucat un colt al păturii si a inceput sa alerge. Am încercat să îl prindem însă fără folos, picnicul nostru fusese distrus.
