Bunicul
de Barbu Ş. Delavrancea
Bunicul, cu plete albe, cu barba, cu mustati si sprancene de asemenea sta pe prispa si numara florile care cad din copaci. Ochii bunicului au ramas blanzi si mancaitori. Dintr-o data, este scos din gandurile lui de catre nepotii sai.O fetita si un baiat au intrat pe poarta si au sarit in bratele bunicului. Cei trei au inceput sa discute despre pasarile călătoare unde zboara acestea. Bunicul era bucuros de prezenta nepotilor sai si aseaza pe un nepot pe genunchi si pe celalalt pe alt genunchi. Bunicul le canta copiilor, iar ei bateau din palme pana cand intra pe poarta mama copiilor. Mama lor il certa pe bunic ca îi rasfata prea mult, insa bunicul continua sa le faca pe plac nepotilor.
Copii au inceput sa-l mangaie pe barba iar la un moment dat s-au facut stapani pe ea. Unul tragea de o parte, iar celalalt de cealalta parte. Asa au procedat si cu mustatile. Copii au inceput sa se certe si sa traga cate o palma pe obrazul bunicului, baiatul pe partea fetei iar fata pe partea baiatului. Bunicului i-au dat lacrimile de durere, dar abia se tinea de ras.
Nepotii cu lacrimi in ochi isi saruta fiecare partea lui de obraz, astfel il alinta pe bunicul iubitor.
Pe un caiet normal vine 30 de randuri.
