O zi din viața unei plante
Era o zi frumoasă de joi. Soarele strălucea blând pe cerul azuriu. Mă întorceam acasă de la ora mea preferată: biologia. Vorbisem despre plante. Lecția mi se păruse fascinantă!
Seara, m-am culcat devreme. Lumea viselor m-a cuprins repede şi am adormit.
M-am trezit în mijlocul unei câmpii. Iarba se înclina uşor în bătaia vântului călduț. Privirea mi-a poposit pe un lujer firav. Din vârful acestuia pornea delicat o floare trandafirie. Răspândea un miros îmbietor. M-am așezat în iarbă, lângă floare. Am privit-o timp îndelungat. Am văzut cum se îndoia lujerul ei firav în bătaia vântului molcom, cum îşi înălța căpșorul spre cer, parcă privind soarele, apoi aplecându-l, pregătindu-se pentru somn. Era frumoasă şi aşa, cu petalele închise şi cu lumina lunii jucându-i pe corolă...
M-am trezit în camera mea. Totul era la fel ca înainte, doar că afară era dimineață. Era o nouă zi!
