In poezia "Limba noastra" de Alexe Mateevici ne este ilustrata valoarea pe care o detine limba romana,"limba noastra-i o comoara",fiind insa "o comoara" ascunsa,nepatrunsa de gandirea omului,ca exponent al societatii.
Limba materna este codul pe care noi il folosim zi de zi,fara de care nu ar fi posibila o evolutie a poporului roman,simbolizand o "piatra rara",care detine o bogatie nu intotdeauna apreciata de om.Identitatea noastra depinde de limba pe care o vorbim,iar limba romana este factorul necesar dobandirii unor cunostinte demne de sociatatea in care traim,dar si un factor ce permite infratirea cu pamantul-mama,Romania.
Fara o limba si un dialect,atat dezvoltarea socio-economica ar fi categoric imposibila,cat si dezvoltarea spirituala.Avem nevoie de voce pentru a ne face auziti,de urechi pentru a auzi si de ochi pentru a vedea,de aceea limba face posibila exprimarea emotiilor,a trairilor si a dorintelor,devenind astfel "doina dorurilor noastre".
Limba poate fi adesea asociata cu painea zilnica,o hrana necesara traiului.Limba este prezenta si in gand,si in simt,peste tot.Este un bun necesar dezvoltarii si exprimarii sentimentelor care pot fi decodate doar de catre limba vorbita,"graiul pâinii".
