Răspuns :
Răspuns:
Pronumele personal este o parte de vorbire flexibilă care, în comunicare, ține locul unui substantiv.
Analiza morfologică a unui pronume personal se referă la forma cuvântului și trebuie să cuprindă următoarele informații:
1. persoana, care poate fi:
- persoana I
- persoana a II-a
- persoana a III-a
2. forma, care poate fi:
- accentuată, dacă pronumele poate răspunde singur la întrebarea pentru identificarea funcției sintactice
- neaccentuată sau clitică, dacă pronumele nu poate răspunde singur la întrebare
3. numărul, care poate fi:
- singular
- plural
4. genul (doar pentru pronumele personal la persoana a III-a), care poate fi:
- feminin
- masculin
Pronumele personal la pers. I sau a II-a nu are forme diferite în funcție de genul substantivului înlocuit, prin urmare nu precizăm genul dacă avem pronume la pers. I sau a II-a.
5. cazul, care poate fi:
- nominativ
- acuzativ
- genitiv (doar pentru pronumele personal la pers. a III-a)
- dativ
- vocativ
În imaginea atașată ai toate formele pronumelui personal, încadrate la persoana, forma, numărul, genul și cazul lor.
Analiza sintactică a unui pronume personal se referă la rolul cuvântului în propoziție și trebuie să cuprindă următoarele informații:
1. prezența prepoziției
- precizăm dacă este precedat de prepoziție
Nu menționăm dacă nu este precedat de prepoziție.
2. funcția sintactică. Un pronume personal poate avea orice funcție sintactică a substantivului:
- subiect
- atribut
- nume predicativ
- complement direct
- complement indirect
- complemente circumstanțiale
Analiza morfo-sintactică începe cu informațiile morfologice și se termină cu cele sintactice. De exemplu:
eu = pronume personal, formă accentuată, pers. I, singular, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
Analiza sintactico-morfologică începe cu funcția sintactică și se continuă cu celelalte informații. De exemplu:
(pe) tine = complement direct exprimat prin pronume personal, precedat de prepoziția simplă „pe”, formă accentuată, pers. a II-a, singular, cazul acuzativ
Exemple de analiză morfo-sintactică a unor pronume personale, cu diferite funcții sintactice:
- „Noi am fost mereu prieteni buni.”
noi = pronume personal, formă accentuată, persoana I, plural, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect
- „Cel mai cuminte elev ești tu.”
tu = pronume personal, formă accentuată, persoana a II-a, singular, funcția sintactică de nume predicativ
- „Caietul ei este cel mai îngrijit din toată clasa.”
ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a, singular, feminin, cazul genitiv, funcția sintactică de atribut
- „Te-am salutat ieri în parc, dar nu mi-ai dat atenție.”
te = pronume personal, formă clitică, persoana a II-a, singular, funcția sintactică de complement direct
punem întrebarea: „pe cine am salutat?” → „pe tine te” ⇒ formă clitică
mi = pronume personal, formă clitică, persoana I, singular, cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect
punem întrebarea: „cui nu ai dat?” → „mie mi” ⇒ formă clitică
- „Am alergat repede până la ei și am ajuns înaintea ta.”
până la ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a, plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziția compusă „până la”, funcția sintactică de circumstanțial de loc
înaintea ta = pronume personal, formă accentuată, persoana a II-a, singular, cazul genitiv, precedat de prepoziția simplă „înaintea”, funcția sintactică de circumstanțial de timp
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de ajutor. Pentru orice întrebare sau clarificare suplimentară, echipa noastră vă stă la dispoziție. Revenirea dumneavoastră ne onorează – nu uitați să ne salvați în lista de favorite!