Într-o zi de iarna se plimbau pe cerul înnorat fulgii viscolului.
Înalta zăpadă de pe casele oamenilor amorțiți sub pătură in patul din casa înghețată.
Peste tot unde se vedea cu ochiul era numai nea.
Norii de gheata se ciocnesc unii de alții și fac o minunata zăpada albă ca laptele.
Niciun animal nu mai indrazneste sa îi țină piept iernii amare , toate stau in cuiburile pustii și degerate.
Dar se vede in zare o raza a soarelui care aduce căldură ființelor din minunatul sătuc adormit și degerat.
Sfârșit...
