Răspuns :
Mierla drăgălașă, întâlnind odată, la marginea unei păduri, o bufniță grăsuță,
încercă ai pune o-ntrebare, după ce, cu aleasă vorbire, se scuză de
această neașteptată îndrăzneală. Așadar, cuprinsă parcă de neobosită
curiozitate și grabnică din fire, așa cum unii dintre noi o știm, mierla,
frumușică și sprințară, cu ochiii rotiți peste clătinarea de nevăzut a cerului,
o întrebă pe îngâmfata bufniță de ce nu vine ziua, pe lumină, să cânte și
să încânte scena celor sensibile ființe, aflătoare pe sub firișoarele blânde
ale soarelui vesel, și de departe fericit, în strălucirea sa eternă.
Bufnița, oficial îmbufnată, răspunse cam cu codire, cum că n-ar fi chiar bine
pregătită pentru o așa prefacere mare, iar pe viitor va umbla să-și petreacă
timpul la fel cum l-a petrecut și până acum, adică mai cu fereală și la o așa
depărtare de lumină încât să se simtă comod alături de neagra-ntunecime.
Așa cum păsările acestea, viețuitoare simple, fără solemnitate gravă, s-au adunat
la sfadă, tot așa și unii dintre oameni, ajunși cu întâmplare mai spre firești
meleaguri, se tot dau mai la dosnicele locuri, neprețuind natura și darurile ei,
mânjiți, poate din veacuri, de putrezindul și năpraznicul blestem.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile oferite v-au fost de ajutor. Pentru orice întrebare sau clarificare suplimentară, echipa noastră vă stă la dispoziție. Revenirea dumneavoastră ne onorează – nu uitați să ne salvați în lista de favorite!