Mereu ajung in acest loc intunecat, plina/plin de remuscari si principii oarbe.Mi-am aruncat visele in prima prapastie gasita, mi-am inecat amorul in prima oaza de apa murdara, mi-am sinucis gandul in primul desert de pe harta.Am devenit doar un schelet ambulant printre fiinte pline de doruri si iubiri.Am incetat sa mai sper, sa mai iubesc, nu sunt demna/demn de aceste simtiri divine ce candva ma faceau sa simt ca traiesc cu adevarat.Monotonia imi este singura speranta de care ma leg, mi-a ramas fidela, fidelitatea s-a dovedit a fi morbid de fatala...
