Odată, am fost la un adăpost pentru cîinii fără stăpân. Acei cîini erau foarte încrezuți, și vroiau să aibă din nou un stăpân pe care să-l iubească și să-l slujească cu adevărată stimă și credință. Erau hrăniți cu mîncare pentru câini și apă, aceeași mîncare de trei sau patru ori pe zi.
Bineînțeles îmi era milă de căței, așacă, eu cu familia mea am decis să adoptăm un cățeluș din acei cu ochii dulci și triști.
Am adoptat acel cîine și am plecat acasă. Tata i-a făcut o cușcă în care să îi fie cald și i-am pus numele Tărcuș.
În fiecare zi venea și mă întîmpina de la școala și îmi dădea lăbuța voios și hazliu, ca un adevărat prieten !
